Legislația care revine în subiecte, numărată din teste

Un subiect de concurs își spune singur bibliografia. Nu într-o listă la început, ci în enunțuri: „potrivit Legii nr. 360/2002, art. 3…”, „în conformitate cu prevederile H.G. nr. 585/2002…”. Am luat cele 228 de subiecte oficiale din arhivă, am strâns actele citate în întrebările fiecăruia și le-am numărat. Rezultatul de mai jos nu e o bibliografie oficială — e o fotografie a ce a picat efectiv, sesiune după sesiune, între 2016 și 2024.

Primul lucru pe care îl arată numărătoarea: nu sunt două arhive, ci una. Aceleași acte stau în capul listei și la subiectele date pe încadrare directă din sursă externă, și la cele date pe trecerea în corpul ofițerilor: cele cinci de sus sunt printre primele șase pe fiecare cale. Ce diferă între cele două căi sunt ponderile, nu lista.

Tabelul are trei coloane: în câte subiecte apare actul în total, în câte dintre cele 64 de sursă externă și în câte dintre cele 164 interne. Coloanele nu se compară direct între ele — sunt 64 față de 164 — ci fiecare cu totalul ei.

Cele cinci acte din capul listei — HG 585/2002, Codul de procedură penală, Codul penal, Legea 360/2002 și HG 991/2005 — apar, împreună, în 169 din cele 203 subiecte în care am identificat cel puțin un act. Două treimi dintre cele 203 — 134 de subiecte — citează cel puțin două dintre cele cinci. Doar trei le citează pe toate cinci.

„Nucleu” nu înseamnă „tot, peste tot”: un subiect obișnuit atinge două-trei acte din cele cinci, nu toate. Înseamnă altceva, mai util: oricare ar fi postul, șansa să nu dai peste niciunul e mică.

Restul de 34 de subiecte nu ating niciunul dintre cele cinci. Sunt posturi cu bibliografie proprie — resurse umane, financiar, logistică, comunicații — unde locul codurilor îl iau ordine de ministru și hotărâri de nișă: OMAI 231/2012, Legea 98/2016, HG 284/2005. Dacă postul tău e dintre acestea, greutatea pregătirii stă în domeniul de specialitate, nu în nucleul comun.

Înainte de orice cifră, baza. Din cele 228 de subiecte oficiale, 203 au cel puțin un act identificat în textul întrebărilor; 25 nu au niciunul. Toate procentele de pe pagina asta se raportează la 203, nu la 228. Cifrele sunt numărate din actele citate de fiecare subiect, nu din bibliografia oficială.

„Act identificat” are un înțeles îngust: un act intră la socoteală când enunțul îl numește cu număr și an — lege, ordonanță, hotărâre de guvern, ordin al ministrului — sau când e numit pe nume, fără număr: codurile, Constituția, Regulamentul (UE) 2016/679. O întrebare care testează un articol fără să îl citeze nu se numără.

A doua limită: pentru fiecare subiect reținem cel mult opt acte, cele mai citate, iar la 81 dintre cele 203 lista atinge plafonul. Un act citat o dată într-un subiect cu bibliografie largă poate deci rămâne pe dinafară. Consecința merge într-o singură direcție: cifrele de pe pagină sunt praguri de jos, niciodată maxime.

Cele 25 de subiecte fără niciun act sunt, în majoritate, probe tehnice — comunicații și informatică, analist programator, criminalistică, chinologie — cu întrebări de specialitate curată. Nu înseamnă că postul nu are legislație în bibliografie, ci că subiectul păstrat în arhivă nu o arată.

Odată stabilită baza, se poate pune întrebarea care interesează pe cine alege între cele două căi: se schimbă materia? Două acte par să spună că da.

Legea 360/2002, Statutul polițistului, apare în 24 din cele 64 de subiecte de sursă externă și în 42 din cele 164 interne — adică în aproape patru din zece subiecte de sursă externă, față de un sfert dintre cele interne. HG 991/2005, Codul de etică și deontologie al polițistului, merge invers ca volum: 44 din cele 164 interne, față de 16 din cele 64 de sursă externă.

Aici o pagină care numără trebuie să se verifice pe sine, altfel spune o poveste frumoasă și greșită. Cele 64 de subiecte de sursă externă nu sunt răspândite pe toți anii: 61 dintre ele sunt din 2024, unul din 2018 și două din 2022. Cele 164 interne acoperă 2016–2019, 2021, 2023 și 2024. Orice diferență între coloane poate fi, deci, o diferență între ani.

Verificarea e simplă: comparăm numai în 2024, unde arhiva are 61 de subiecte de sursă externă și 42 interne. Atunci diferența de mai sus dispare aproape complet. Legea 360/2002 apare în 23 din cele 61 și în 16 din cele 42 — aproximativ patru din zece de fiecare parte. Codul de etică: 16 din 61 față de 12 din 42, adică între un sfert și trei din zece de fiecare parte.

Ce rămâne după verificare sunt cele două coduri. Tot în 2024, Codul penal apare în 19 din cele 61 de subiecte de sursă externă și în 24 din cele 42 interne; Codul de procedură penală, în 24 din 61 față de 25 din 42. Aproximativ o treime, față de aproximativ șase din zece. E singura diferență care ține și cu anul fix.

Formulat prudent, fiindcă e o observație pe arhivă, nu o regulă: partea de legislație generală arată la fel pe ambele căi, iar în subiectele interne codurile cântăresc vizibil mai mult. De ce, nu spune arhiva — bibliografia o stabilește structura care scoate postul, prin anunțul de concurs. Concluzia practică rămâne aceeași: dacă vii din afara sistemului, un subiect intern pe specialitatea ta e material bun de antrenament, cu observația că îți va da mai mult drept penal decât un subiect de sursă externă.

Cine schimbă calea nu schimbă materia. Un subiect dat la un concurs intern pe „financiar” acoperă aceeași bibliografie ca unul dat pe „financiar” la încadrare directă — se mută accentele, nu lista.

Numărătoarea are rost doar dacă se transformă în ore de exercițiu. Fiecare act din lista de mai jos are pe site banca lui de grile, cu întrebări din arhivă care îl citează; rândul duce direct acolo. Actele care apar rar nu au bancă proprie și stau împreună la „Alte acte normative”.

Ordinea în care le iei nu e indiferentă. Cele cinci din nucleu sunt de făcut primele, oricare ar fi postul: se repetă cel mai des și, spre deosebire de bibliografia de specialitate, nu se schimbă de la un anunț la altul. Abia după ele are sens partea proprie postului, care se citește din bibliografia numărată pe domenii și, mai exact, din subiectele date chiar pe structura ta, din arhiva pe ani sau din testele de sursă externă.

Când vrei totul amestecat, ca la examen, pornește simularea pe domeniul tău din aplicație: ia întrebările din toată legislația domeniului, cronometrate ca la concurs — bună pentru verificare, nu pentru învățat un act. Primele zece grile din fiecare bancă se deschid fără cont; câteva grile cu răspunsul și temeiul explicat sunt pe pagina de grile rezolvate, iar tiparele care se repetă în enunțuri, pe pagina despre tipurile de întrebări.

O pagină care numără trebuie să spună limpede și ce nu e. Trei lucruri.

Al patrulea lucru merită paragraf separat, fiind sursa cea mai frecventă de confuzie de pe site. Avem două numărători diferite pentru acte, care dau cifre diferite pentru că răspund la întrebări diferite. Pe bibliografia pe domenii numărăm pe bănci: câte grile din banca unui domeniu citează un act. Aici numărăm pe subiecte: în câte teste oficiale apare actul măcar o dată.

Distanța dintre ele e instructivă. Codul rutier are bancă mare de grile, dar apare în doar trei subiecte oficiale; Regulamentul (UE) 2016/679 și Codul fiscal au bănci și mai mari și apar în opt, respectiv nouă. Invers, HG 585/2002 are o bancă mai mică decât Codul fiscal, Codul penal sau Codul de procedură penală și e totuși actul cu cele mai multe apariții: 111 din 203. O bancă mare îți spune că actul e cerut de multe domenii; o frecvență mare în subiecte îți spune că a și picat. Pentru ordinea învățării, a doua cifră contează mai mult.

Cifrele se recalculează la fiecare generare a site-ului, din aceleași subiecte pe care le găsești în arhiva pe ani. Dacă vezi o grilă atribuită greșit unui act, scrie-ne.