Test de agent sau test de ofițer: ce arată perechile din arhivă

Arhiva noastră are 228 de teste oficiale din sesiunile 2016–2024, cu 13.068 de întrebări în total. Dintre ele, 64 s-au dat la concursuri de încadrare directă din sursă externă (3.450 de întrebări); celelalte 164 sunt subiecte interne — lucrări date cu personal deja încadrat, între care cele de trecere în corpul ofițerilor — și țin 9.618 întrebări. Pagina asta se uită la un singur lucru din ele: ce spune titlul subiectului despre postul scos la concurs.

Numărat pe titlu și pe specialitatea din arhivă:

• 32 de teste numesc postul „agent” — 19 sunt subiecte interne, 13 sunt de sursă externă;
• 26 de teste numesc „ofițer” — 16 interne, 10 de sursă externă;
• 6 teste numesc „subofițer” — toate șase sunt de sursă externă, din sesiunile 2022 și 2024 (IGSU, Jandarmerie, DGPI);
• și, partea care schimbă felul în care citești arhiva: 164 din cele 228 de teste nu numesc niciun post în titlu. Se numesc după materie — „Financiar”, „Logistică Tehnic”, „Criminalistică” — și atât.

Prima concluzie e una de metodă, nu de drept: în arhivă, subiectul e etichetat după domeniu, nu după post. Când postul apare totuși în titlu, apare dintr-un motiv practic: în aceeași sesiune s-au dat două lucrări pe același domeniu, una pentru posturile de agent și una pentru cele de ofițer, și au trebuit deosebite. Sunt cazurile cele mai instructive din arhivă: două lucrări puse față în față, cu materia ținută constantă și cu postul schimbat.

Perechile nu sunt alese de noi cu mâna. Am luat titlurile celor 228 de teste, am scos din ele cuvintele care denumesc postul sau varianta lucrării — agent, agenți, ofițer, ofițeri, final, varianta — și am grupat ce a rămas pe sesiune. Unde, în același an, au rămas două titluri identice, unul venind de la un test cu „agent” și unul de la unul cu „ofițer”, avem o pereche.

Ies nouă perechi: 18 teste și 1.080 de întrebări, toate din arhiva internă. Șase perechi sunt din sesiunea 2018 (achiziții, electronist, financiar, ordine publică, patrimoniu, tehnic) și trei din 2019 (achiziții publice, poliție rutieră, tehnic). Fiecare rând din tabel duce în ambele lucrări; merită deschise una lângă alta, în două file.

Ce rămâne pe dinafară, ca să știi cât de strâns e filtrul:

• Lucrările de reîncadrare din 2018 nu se leagă: după normalizare, trei titluri coincid — unul de agenți (investigații criminale) și două de ofițeri (investigații criminale și investigarea criminalității economice). Regula cere exact câte o lucrare de fiecare parte; două dintre ele sunt, foarte probabil, o pereche — dar regula nu ghicește, iar noi nu completăm datele. Le găsești pe toate trei în sesiunea 2018.
• „Ofițer – Electronist”, lucrarea din martie 2019, nu are corespondent pe agent în aceeași sesiune.
• Dintre cele 64 de teste de sursă externă nu iese nicio pereche. Acolo titlul poartă structura și postul („IGPF Agent Financiar”, „IGPF Ofițer Achiziții”), dar nu avem, în aceeași sesiune, două lucrări cu același domeniu date pentru cele două posturi.

Tot ce urmează se sprijină, așadar, pe două sesiuni consecutive și pe nouă comparații: puțin ca eșantion, mult ca precizie.

Pentru fiecare test, arhiva știe ce act normativ citează fiecare întrebare — acolo unde întrebarea îl numește. Din cele 1.080 de întrebări ale celor nouă perechi, 397 trimit la un act identificabil; restul sunt pe materia domeniului, fără trimitere expresă. Ce urmează e numărat din acele 397: nu bibliografia din anunț, ci ce a ieșit pe hârtie.

Pe cele nouă perechi ies 46 de acte comune — adică 46 de situații în care același act apare și în lucrarea de agent, și în cea de ofițer. Câteva revin de la o pereche la alta:

• HG 585/2002, informațiile clasificate — comună la cinci din cele nouă perechi;
• HG 991/2005, Codul de etică al polițistului, și OMAI 231/2012 — comune la câte patru perechi;
• Legea 544/2001, Codul penal și Codul de procedură penală — la câte trei.

La trei dintre perechi lista actelor e identică: achiziții 2018 (aceleași cinci acte), electronist 2018 și patrimoniu 2018 (aceleași opt, de fiecare dată). La două dintre ele coincide până și numărul de întrebări pe fiecare act, la agenți și la ofițeri deopotrivă. La patrimoniu 2018: 9 din HG 273/1994, câte 4 din OMAI 231/2012 și HG 907/2016, câte 3 din Legea 500/2002 și HG 585/2002, câte 2 din Legea 7/1996, Legea 50/1991 și Legea 10/1995. La achiziții 2018: 17 din HG 395/2016, 5 din Legea 98/2016, 3 din HG 585/2002 și câte una din HG 991/2005 și Legea 544/2001.

Asta e observația care contează pentru cine se pregătește: pe același domeniu și în aceeași sesiune, materialul de citit e practic același. Nu „aceeași lucrare”, ci aceeași bibliografie efectivă: cine vine din afara sistemului și cine e deja încadrat citesc, pe același domeniu, aceleași texte.

Diferențele există, dar sunt mici și de două feluri.

Un act în plus, pe o singură parte

Pe cele nouă perechi, din 56 de apariții de act (act × pereche), doar 10 sunt pe o singură parte: trei numai la agenți, șapte numai la ofițeri.

• Ordine publică 2018 e cea mai despărțită pereche: la agenți apar HG 991/2005 și OG 27/2002, la ofițeri apar Legea 360/2002 și HG 725/2015 — și niciunul dintre cele patru nu trece dincolo.
• Tehnic 2018 și tehnic 2019: HG 81/2003 apare de trei ori în lucrarea de ofițeri și deloc în cea de agenți, în amândouă sesiunile.
• Financiar 2018: OMAI 76/2015, o singură întrebare, doar la ofițeri. Poliție rutieră 2019: HG 69/2012, o întrebare, doar la ofițeri.
• Achiziții publice 2019: Legea 98/2016 apare doar la agenți, Legea 544/2001 doar la ofițeri.

Aceleași acte, altă pondere

Diferența mai vizibilă nu e în listă, ci în greutate. La poliție rutieră 2019, HG 1391/2006 dă 17 dintre întrebările lucrării de agenți și 8 din cea de ofițeri. La achiziții publice 2019, HG 395/2016 dă 9, respectiv 6 întrebări. La ordine publică 2018 raportul se inversează: Codul de procedură penală apare de două ori la agenți și de patru ori la ofițeri, iar OMAI 26/2015 și OMAI 60/2010 de câte patru ori, respectiv de câte șase.

Trei lucruri de dus mai departe, dacă te pregătești acum pentru un post concret:

1. Stratul general se învață o singură dată. Actele care revin în ambele lucrări ale unei perechi — informațiile clasificate, etica polițistului, accesul la informațiile publice, partea de drept penal — sunt exact actele care revin și de la un domeniu la altul. Le ai numărate în legislația comună și le poți lucra act cu act din pagina actelor normative.
2. Specialitatea e cea care se schimbă, nu postul. Ce deosebește un subiect de altul e domeniul: poliție rutieră nu seamănă cu logistică, oricare ar fi postul. Bancile pe domenii sunt în lista domeniilor, iar ce act cere fiecare domeniu, numărat din grile, e în bibliografia numărată.
3. Ponderea se citește din teste, nu din liste. Un act poate fi „în bibliografie” și să dea o întrebare, sau să dea 17. Asta se vede doar deschizând subiectele domeniului tău din arhiva pe ani. Dacă postul tău e într-una dintre cele nouă perechi, dă amândouă lucrările: sunt 120 de întrebări pe aceeași materie, la preț de una.

Și un cuvânt despre de ce stau la un loc, pe același site, subiectele interne și cele de sursă externă. Căile de intrare sunt diferite și rămân diferite: trecerea în corpul ofițerilor privește pe cineva deja încadrat, încadrarea directă din sursă externă privește specialistul din afara sistemului, iar condițiile fiecăreia se stabilesc prin anunțul de concurs. Proba scrisă, în schimb, e același tip de probă, pe bibliografia postului. Cele nouă perechi arată asta pe cel mai scurt drum cu putință: două lucrări date în aceeași zi, pe același domeniu, pentru două posturi diferite, ies din aproape același material.